Tehnici de adaptare pentru copii

           Comportamentul copilului este format de experiențele pe care le trăiește în contact cu lumea, dar în special din interacțiunile cu părinții.  De exemplu, copiii care sunt temperamental mai timizi pot deveni mai deschiși și se pot simți mai confortabil în situații noi dacă părinții îi susțin să se adapteze treptat în aceste experiențe noi.

De asemenea, indiferent de constanta răspunsurilor la anumite situații, copii pot să vă surprindă prin comportamente neașteptate. De exemplu, un copil retras în interacțiunea cu persoanele noi, se va atașa rapid de noua sa învățătoare. Faptul că copilul dumneavoastră vă poate surprinde, este unul dintre cele mai plăcute momente ale vieții de părinte.

           Nu există un temperament bun sau un temperament rău, fiecare dintre acestea are și aspecte pozitive care pot fi potentate, dar și trăsaturi problematice care pot fi diminuate. Mai jos sunt descrise particularități temperamentale care ridică dificultăți în educația copiilor. Pentru acestea sunt prezentate și câteva strategii de parenting care vă pot ajuta să depășiți momentele dificile:

Reacția la persoane noi

Ce și cum puteți îmbunătăți:

Pentru copilul care este mai degrabă ezitant, timid,  și care

·         “se pornește greu”, are nevoie de timp și susținere de la părinți pentru a se “încălzi” înainte de a se simți confortabil pentru a interaționa

·         preferă să stea mai mult cu dumneavoastră

·         par să fie foarte fericiți jucându-se singuri sau doar cu un adult/prieten familiar

Strategii de pareting:

  • ·         Considerați-vă o bază de siguranță pentru copilul dumneavoastră. Introduceți copilului dumneavoastră copiilor noi, ținându-l în brațe. Asezați-vă lângă un alt copil și explicati-i cu o voce securizantă ce anume face și spune celălalt copil.
  • ·         Comunicați cu celelalte persoane folosind o paletă bogată de expresii faciale, copilul dumneavoastră vă va observa și își va însuși aceste abilități sociale prin imitare.
  • ·         Sugerați persoanelor noi să interacționeze gradat cu copilul dumneavoastră. Oferiți-le jucaria preferată a copilului, și lăsați-i să o folosească ca pe o punte de conectare.
  • ·         Pe cât se poate, pregatiti din timp copilul să întâlnească oameni noi și dați-i timp suficient pentru a se obișnui cu locurile noi, cum sunt centrele de copii. Impărtășiți-i ceva din aceea nouă situație sau descrieți persoana pe care o va întâlni, oferind informații care să-i seteze așteptările dar mai ales care să fie de interes: “Vom merge la ziua lui Andrei, acasa la el.  Acolo sunt multe jucarii si sunt si copii care se distreaza, iar un baiat imbracat in urs polar îi ajută să facă tot felul de jocuri haioase.”
  • ·         Cu cât oferiți mai multe informații copilului și creați un tablou viu a ceea ce se va întampla, cu atât copilul va primi cu mai multâ usurință noul context și va avea sentimentul de control.
  • ·         Folosiți cărți pentru copii și fotografi pentru a-i crea imaginea noii situații, descrieti locul, persoanele, functia lor și posibilitatile lui de distracție, momentele plăcute(ex: inainte de inserarea în gradiniță). Acestea il vor face să se simtă pregatit și familiar cu ele.
  • ·         Evitati sa vă etichetați copilul ca fiind “timid/retras”. Acestea pot fi percepute de către copil în primul rând prin energia cuvântului, iar ceilalți copii își pot forma păreri nepotrivite. Doar explicați copilului dumneavoastră ți celorlalți,  că felul lui este de a lua lucrurile mai ușor.

 Reacția la schimbare

Pentru copii care sunt mai degrabă inflexibili la schimbări, sau chiar dependenți de rutinele lor și care:

·         reacționează chiar și la cea mai mică schimbare- o păturica nou, un biberon nou, un fel nou de mâncare, o farfurie nouă.

·         șe folosesc de vechile rutine pentru a se simți siguri și confortabil.

·         au nevoie de mult timp și suport pentru  a se angaja în situații noi, verbalizând mereu: Nu, nu, nu!

·         pot experimenta crize de furie/frustrare în cazul unor schimbări mici- o pereche nouă de pantofi, o bonă nouă. Crizele pot apărea și în trecerea de la o activitate la alta- de la joc la masa de prânz.

Strategii de parenting:

  • ·         Folositi jucării pe parcursul tranziției. Oferiți educatoarei, de exemplu, jucaria preferata a copilului, astfel aceasta noua persoană nu va mai fi atat de nouă.
  • ·         Implicați copilul în procesul de tranziție: Faceți împreună cu el ghiozdanelul pentru grădiniță.
  • ·         Introduceți treptat noile activități. Veniți la destinație suficient de devreme încât copilul să se poată obișnui cu spațiul, și povestiți-i cum anume vor decurge lucrurile.
  • ·         Informați copilul când anume se va incheia vizita: “Ne vom intoarce acasa dupa ce te vei juca cu mingea cu copii.”
  • ·         Observați și lăudați copilul atunci când a făcut un pas către schimbare, spre exemplu când mergeți pentru prima dată într-un parc și îl încurajați să se alăture celorlalți copii la joacă: “Ai ales o jucărie foarte frumoasă! Să vedem ceilalți se jucării au?”
  • ·         Oferiți copilului dumneavoastră sentimentul controlului în modul de a face tranziții-de exemplu în contextul unui curs de înot la care tocmai l-ați înscris: “Vrei să mai intrăm o dată in bazin inaint de a pleca?”

Persistență, Rabdare și Frustrare

Pentru copiii care sunt ușor iritabili atunci când întâmpină o dificultate și care:

·         cedează ușor la prima dificultate

·         devin nervoși dacă lucrurile nu merg cum își doresc

·         devin iritați dacă nu primesc mereu atenție sau ajutor

Strategii de parenting:

  • ·         Dacă copilul dumneavoastră trebuie să aștepte (mâncare, atenție) explicați-i cu voce caldă ce anume  faceți în acel moment: Acum îți încalzesc laptele, apoi ți-l voi aduce să-l mănânci.
  • ·         Dacă copilului dumneavoastră nu îi iese ceva anume din prima încercare, exprimați-vă aprecierea efortului și evaluați activitatea ca fiind dificilă : Este greu să…, dar tu te descurci atât de bine!
  • ·         Învătați-vă copilul să se linistească singur. Luați pauză de la sarcina dificilă petrecând puțin timp într-o activitate placută pentru el.
  • ·         Fragmentați sarcina în mai multe părți pentru a o face mai ușoară și pentru a-l învăța pe copil să fie organizat atunci când realizează un lucru/ lucrează o sarcină.
  • ·         Folosiți umorul: Copilul vă aprecia dacă veți țipa la turnul de cuburi care nu vrea să stea în picioare.
  • ·         Oferiți exemplul personal: Când întâmpinați o dificultate, rămâneți calmi și în masura în care se poate, implicati-l și cereți-i ajutorul.
  • ·         Rețineți, deși copilul tău nu va fi niciodată cea mai rabdatoare și tolerantă persoană la frustrare, il puteți învăța cum să facă față unor astfel de contexte.

                   Caracterul seformează structurându-se din educația și valorile morale care sunt învățate de la părinți. Împreună , temperamentul și caracterul formează personalitatea, care începe să se cristalizeze încapând cu varsta de 3 ani.

În cele din urmă, personalitatea este modelată de modurile specific în care părinții reacționează la trăsăturile temperamentului pe care le manifestă copilul.

DOBÂNDIREA AUTOCONTROLULUI

În primii 3 ani de viață, copilul tău începe să-și dezvolte autocontrolul- abilitatea de a-și gestiona emoțiile și comportamentele într-un mod acceptabil. De asemenea învața să aștepte, să împartă și să facă față conflictelor cu ceilalți copii de la locul de joacă.

Cum îl puteți susține?

  • ·         Folositi cuvinte care să il ajute pe copil să-și înțeleagă emotiile: “Văd că ești supărat pentru că plecăm din parc.”
  • ·         Oferiți posibilitatea de alegere: “Vrei să ne jucam domino înainte sau după ce venim de afară?”
  • ·         Ramaneți calmi când copilul dumneavoastră se simte frustrat: Această atitudine îl ajută să se simtă în siguranță și în control. Reacția dumneavoastră vizavi de un comportament sau context la care este expus reprezintă filtrul de evaluare al copilului asupra situației respective.
  • Ex: Dacă sunteți speriată atunci cand copilul intra în apă, mimica și starea emotioanală pe care copilul o va vedea/simți la dumneavoastră, îi va da de înțeles că este periculos ceea ce urmeaza să facă.

*Rețineți că copilul dumneavoastră funcționează multă vreme ca un burete care absoarbe numeroase emoții, în special pe ale dumneavoastră, mama, cu care are cel mai puternic contact afectiv.

ÎNCREDEREA ÎN SINE

          Copilul învață prin dumneavoastră că este o persoană specială; că este iubit, inteligent, amuzant și capabil. Când copii se simt bine cu ei însiși, sunt mult mai încrezatori ți dispusi să abordeze noi provocări.

Cum il puteți stimula?

  • ·         Observați și lăudați reușitele copililui dumneavoastră: “Ai reuțit să gasești butonul de pornire. Bravo!”
  • ·         Ajutați-vă copilul să găsească soluții: Oferiți-i ajutorul într-un joc sau activitate pentru a reusi și a căpăta încredere în propriile puteri.
  • ·         Oferiți copilului șansa de a realiza ceva pentru propria persoană, cum ar fi să amestece în cana cu lapte sau să îl toarne în alt recipient.
  • ·         Încurajați-vă copilul să continue să încerce: “Te străduiești atât de tare să faci turnul din cuburi, bravo! Așa este câteodată, trebuie să încerci de mai multe ori.”

Rețineți!

Acesta reprezintă doua dintre cele 4 abilități de baza pe care copilul trebuie să ți le însusească pentru a face față în colectivitate: în prescolaritate și scolaritate. Alături de abilitățile verbale și cognitive, autocontrolul și încrederea în sine clădesc pașii de succes  într-o integrare armonioasă la gradiniță și la scoală.

sursă From Zero To Three

About Gabriela Crăciun

Psiholog Clinician, Psihoterapeut
This entry was posted in In spectru and tagged , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasa un comentariu

Adresa dumneavoastra de e-mail va ramane privata. * - Campuri obligatorii


*